Anatomia steganografiei Unicode de lățime zero și a amprentării textului AI
Standardul Unicode definește zeci de puncte de cod pentru format și control (categoriile generale `Cf` și `Zs`) concepute pentru modelarea scripturilor complexe, controlul textului bidirecțional și despărțirea invizibilă a cuvintelor. Caractere precum Spațiul de lățime zero (`U+200B`), Caracterul de separare fără lățime zero (`U+200C`), Caracterul de unire fără lățime zero (`U+200D`) și Elementul de unire pentru cuvinte (`U+2060`) ocupă 3 octeți în memoria UTF-8, dar se afișează cu o lățime de avans orizontal zero în browserele web și procesoarele de text.
Deoarece aceste puncte de cod supraviețuiește operațiunilor standard de copiere/lipire Ctrl+C / Ctrl+V din aplicațiile web, Microsoft Word, Google Docs și editorii CMS, ele sunt utilizate pe scară largă pentru steganografia digitală și filigranarea textului AI. Prin codificarea secvențelor binare în caractere `U+200B` și `U+200C` alternative între cuvinte, platformele pot lăsa amprente digitale invizibile pe documente. Parserul forensic al Multinook inspectează punctele de cod brute prin `String.prototype.codePointAt()`, expunând și excizând fiecare marcaj care nu este de tipărire ��ntr-un timp de sub o milisecundă.

